Nu-i minte să te mai poţi minţi

Pofteşte mintea-n inimă. Las-o, Dragostea să o inunde, Iar tu să simţi cum pieptul tău Se preschimbă tot în Gânduri mute. Şi ai să suferi, Ai să-mi plângi, Au să ardă-n tine gândurile slute, O să cadă mintea în genunchi, Iar altarul inimii va vrea atunci Să o asculte... E tăcut şi-nsângerat oceanul Cugetului înecat …