Adu-ţi aminte!

Posted on October 25, 2012

0


Încovrigată încă-n aşternut,
tu, BRAŞOVEANCĂ plină de minciună,
în dimineţi cu vânt tăcut
adulmeci, somnoroasă zână,
cum urcă-ncet, din colţ de bloc,
spre-a ta fereastră spartă
aroma-mbietoare a
braşoavelor
făcute-n şoaptă

şi coapte atent
d-o DOAMNĂ DALBĂ.

Pe mireasmă tu te urci,
ca zâna-ntr-o caleaşcă albă,
şi-n minte, MINCINOASO, tu te duci,
fugind de viaţa-ţi stearpă,
să proiectezi trăiri
şi oameni
cu cuvinte,
că-n viaţă îţi refuzi
să mergi
să simţi
ce omul simte

şi vezi şi tu,
când vrei să vezi,
că mintea doar te minte!

Ce îţi rămâne de făcut când îţi aduci aminte
că te-ai minţit până acum
şi eşti fix p-acelaşi drum
şi că minţindu-te
de tine şi de viaţă fugi
şi nu de suferinţe?!