MAMA TA(TA) de iubire

Posted on March 5, 2013

0


Pe vremea când tăceam CAMUS mi-a spus o vorbă
pe care înc-o port în mine,
deşi,
atât de des se-ntâmplă acum
să mă găsesc

vorbind fără-de-sine.

MOARTEA

trezeşte simţămintele! – ce mi-a spus nu am uitat, ci am ales să uit,
că eu de mine am uitat,
pierzându-mă în tot
ce am în jur.

Ce am în jur?!

Şi am uitat de-ai mei, de MAMA şi de TATA,
deşi departe amândoi,
deşi fizic
ambii
m-au lăsat demult,
fugind
să-şi împlinească soarta.

Şi eu
pretind c-am înţeles, pentru că

MOARTEA,

profesor distins m-a ales
şi m-a-nvăţat
şi m-a forţat
şi adânc fiinţa mi-a cutremurat,
obligându-mă să mă deschid
să nu mai stau s-aştept, ci să-ncep să dau
şi să cuprind.

Din nou să tac

să pot să-i simt.

Să simt durerea şi tristeţea lor, din spatele răcelii.
Să-i iau în braţe EU şi să-mi asum ce toată viaţa-am refuzat:

IUBIREA

care a zăcut până acum în spatele durerii.