Să nu mori înainte de moarte

Posted on May 20, 2013

0


Din moarte scriu, căci încă nu am renăscut,
deşi am fost întoarsă spre lumină.
Eu am murit şi voi nu m-aţi văzut;
nu aţi văzut că-n spatele privirii
zăcea de fapt un înger decăzut, golit de-a sa lumină.

Am dat şi am să dau până la moarte,
c-aşa-mi urlă sufletul în mine
Şi pe măsură ce se umple,
încep să dau mai mult şi mai adânc
din El prin mine,
că ce-i al meu nu-mi aparţine.
Ce-a fost al meu sau ce-am crezut că-mi aparţine
TOT am pierdut,
că baza-n oameni eu mi-am pus
şi am uitat ce-i mai de preţ:

lumina iubirii divine,

uitând, de fapt, de cine sunt,
ce SIMT să fac
sau încotro
eu trebuie s-o-apuc.

Şi am căzut atât de jos de unde NICIUN OM nu mă mai putea întoarce
Şi am căzut spălând pe jos în curţi întunecate,
crezând, deşi eu mă ducem, de fapt, să mă scufund,
că dacă eu le fac curat, ei,
prin
şi cu a lor iubire,
în aripi mâinile-mi vor întoarce , iar eu mă voi deschide
ca-n zbor apoi să mă înalţ, departe de smoală şi de boală,
cele de care doar El mă curăţă acum, pentru că

Îngerul nu trebuie ACUM să moară.

Deşi din moarte eu vă scriu, căci încă nu am renăscut,
Încep să simt puterea care se pogoară.
Ş-aşa cum eu, prin voi, inima mi-am frânt,
aşa eu în inimile voastre am să lovesc adânc
şi n-am să mai stau s-ascult minciuni
la fel cum nu mai pot trăi iluzii

Şi suferinţa-mi să se facă scrum
ACUM!
Eu de îngerul din mine vreau s-ascult
şi suferinţa noastră să o curm
Lumina îngerului ce se-nalţă din mormânt
ACUM
peste voi

simţiţi

cum se pogoară.