Pământ

Posted on May 22, 2013

0


De aer şi de foc sunt
şi din pământ mănânc,
iar pământul mă mănâncă,
se-nfruptă-ncet din mine.
Îl simt cum din adânc
el naşte monştri
ce viaţa-o sorb din mine.

Monştrii-s ai noştri;
strămoşii mei ei sunt.
Îi simt cum se ridică-n mine!
Ş-atunci simt să îi ascult
şi tâmpla la pământ să-mi culc,
să calce ei mai bine pe mine.
Mai rău ei au călcat cât pe pământ au stat,
iar pentru că nu s-au îndreptat
greşeala lor acum zace în mine.
Ş-abia-ntâlnindu-mă cu tine
am înţeles de ce
pământ?

De cel ce te-au legat ai tăi,
deşi tu altul îl cutreieri,
că-n tine o taină-i prinsă-n tină,
pe care dacă n-o adevereşti,
n-o scoţi afară la lumină,
pe monştri n-ai să-i izbăveşti
şi tu-n minciună viaţa-ai să-ţi trăieşti
de nu te-apuci adânc să sapi în tine,
în a ta tină,
că doar săpând tu liniştea ai s-o găseşti
să-ţi cultivi a ta grădină
şi să te-ntorci lin spre lumină.