Eroi ai iubirii divine

Posted on June 5, 2013

2


În minciună şi din minciună m-am născut,
Pe când tu-ai fost ales să fii doar adevăr.
Întreaga-mi viaţă-n întuneric am trăit-o,
Deşi simţeam încet că mă omor – de asta,
Poate, m-am luptat atât să mă ridic, să zbor:

De mică-n mine am găsit un înger orbitor.

De fapt eu mint: nu pentru mine am luptat,
Aşa cum n-o faci nici tu acum, că scopul tău
E unul mai înalt, c-ai fost crescut d-un Sfânt.
Tu ai fost găsit la timp ş-ai învăţat să fii lumină.
Eu m-am pierdut şi singură fiind m-am adâncit, în tină.

Pe toţi în jurul meu i-am ridicat, le-am dat a mea lumină.

Şi fără să ştiu ce fac, o ancoră-n spate mi-am creat,
O ancoră care m-adâncea şi-mi săpa al meu mormânt,
Pe când tu cucereai cel mai-nalt munte de pe Pământ.
Tu te-nălţai şi-mplinindu-ţi destinul străluceai – deşi
În fiecare zi, la fel ca mine, cu moartea te luptai.

În moartea mea ai fost trimis să mă-ntâlneşti

Pentru c-ai puterea şi poţi moartea-n ochi să o priveşti.
Folosindu-te de moarte pe prihăniţi aşa-i trezeşti:
Că doar când se-ntâlneşte orbul cu Lumina, abia atunci
Începe de pe ochi să-şi dea jos tina. Eu zic de ochi acum,
Dar TU vezi că, de fapt, de suflet îţi vorbesc – de asta

Dumnezeu-mi mai dă o şansă: DESTINUL să mi-l împlinesc.

Vezi tu de ce ca un Soare tre’ să-continui să străluceşti?!
Tu eşti copilul unui Sfânt ş-ai harul şi puterea să pătrunzi
Şi în adânc, deşi cei mai-nalţi munţi eşti menit să-i cucereşti.
Tu m-ai găsit la timp şi mă-nveţi, prin TOT ceea ce eşti:
Iadul se naşte-n noi şi doar prin şi cu iubire-l biruieşti!

Şi-n final, tot prin oglindire măsura mi s-a dat:

Un erou al iubirii divine a fost cel ce m-a salvat.
Cu adevărul Lui mi-a distrus minciuna,
Cu lumina dragostei Iadul mi l-a curmat
Şi ancora-mi de suferinţe-n piolet a transformat
Ş-apoi ca-n Himalaya, ca Unul, am ieşit din Iad!

El ştia ceea ce ştiu şi eu acum: Himalaya
Mai are opt mii de metri şi sub pământ!