(Tu ştii) Către el

Posted on July 6, 2013

0


Ştiu, ar trebui să-ţi scriu doar cu necuvinte.
De fapt, tu ştii deja. Nu ţie ar trebui să-ţi scriu,
Doar că aşa-i mai sincer şi tot aşa află şi ei
Ce simte-un suflet car’ s-a bătut, sufletul meu,
Întunecat de suferinţe – un suflet abătut
De la ce i s-a dat să-nfăptuiască şi să fie pe Pământ.

Ştiu, nu e totul pierdut, doar că mă-ntreb, te-ntreb:
Cât timp eu m-am pierdut şi am zăcut în suferinţe
Tu, tu care mă ştii deja; tu, care eşti jumătatea mea,
Ce ai făcut?! – te-ntreb pentru că sper că nu-mpreună
Am decăzut. De fapt, eu ştiu deja. Nu tre’ să te-ntreb
Pe tine, ci sinceră să fiu şi să mă uit la mine şi să-mi asum
Că s-ar putea să fie prea târziu acum pentru mine-cu-tine.

S-ar putea ca tu fericirea să ţi-o fi găsit deja, la fel cum
S-ar putea, deşi totul în juru-ţi este bine, să simţi că undeva,
Într-un loc ascuns din tine, acum că eu mă-ntorc din nou
La mine, ceva s-aprinde şi tu, fără să ştii, deşi tu ştii deja,
Să-ncepi să simţi că s-aprinde ceva nemuritor în tine ş-atunci
Tu, jumătatea mea, oare-ai să ştii că scânteia din tine-i,
De fapt, chemarea mea?! Oare ai să ai puterea şi ştiinţa
Să vezi, să simţi şi să-nţelegi că-n tine, în adâncul tău zace
Încă neclintită credinţa că o bucată din tine ştie tot, mă ştie
Şi după mine vrea să vie pentru că-ncepe, din nou, să mă simtă vie?!

Şi, ştii ceva?! Dacă se-ntâmplă ca tu, jumătatea mea,
Să zaci acum cuprins de suferinţe, eu, pentru că ştiu deja,
Pun de fiecare dată-n ruga mea lumină şi iubire pentru tine,
S-o simtă sufletul tău şi să se facă bine ca tu să lupţi mai abitir
Decât ai face-o dacă n-ai ştii că-n lumea asta e 1 suflet
Ce-şi regăseşte nemurirea cu adevărat abia atunci când e cu tine.

Acum că aţi aflat povestea unui suflet care s-a înstrăinat
Cătaţi să străluciţi aşa cum vi s-a dat, pentru c-abia atunci
Vă este dat să vă-mpliniţi destinul şi să-ntâlniţi iubirea,
Cea scrisă-n cer, singura prin care pe Pământ omul trăieşte nemurirea.