O(h), alegere!

Posted on July 22, 2013

0


Te crezi puternică, așa-i?
Crezi că ai puterea să te-ntorci,
să nu cedezi, să lupți, să te forțezi,
să taci, să stai, în clipa aia fină
care desparte Iadul de Rai?!

1 alegere: să cedezi și să te duci
de-a valma-n jos, pentru o clipă
în care iluzia-i reală-n tine, dar tu
s-o simți pe dos: ACUM trăiesc iluzii!
Eu mă întorc!

o(h), alegere, dar sufletul, nu-i el
mai prețios?!
Habar nu ai, pentru că pe tine
UITAREA
te-a întors deja pe dos!

Te uiți când uiți de unde te întorci!
Alegi să uiți când vrei să cazi și să
cobori acolo unde-ai mai fost!

Ce cauți să te mai întorci
la ceva ce știi deja?!
De ce nu-ți iei inima-n piept ș-alegi
să nu alegi
să mergi
acolo unde sufletul îți suferea?

Pentru c-abia atunci:
când te opui durerii cu iubire,
când strângi din dinți să nu cedezi
impulsului sădit
de iluzie
în tine,
când singur te găseşti
şi-ţi urlă două voci în tine,
abia atunci puterea ţi-o-ntâlneşti.
Abia atunci, în lupta asta solitară,
moartea poţi s-o cucereşti.
Abia atunci poţi să te uiţi la tine
în oglindă
şi să poţi să-ţi spui, sincer,   eşti tu
şi nu o biată şi uitată
fiară suferindă.

S-alegi să cazi sau să te laşi, îţi spun: poate orice prost.
Să rabzi, în schimb, şi neclintit să stai
între cele două voci,
ştiind, convins fiind,
că sufletul tău, la naiba, e cel mai preţios – de asta
e în stare doar ‘cela ce e virtuos.

1 alegere:

Întoace-te, dar nu pe dos!