Părintească

Posted on August 8, 2013

0


Ştii ce-i un copil? E
adevăr divin.
E-un suflet primit
spre ocrotire.
E o făclie de lumină
ce trebuie alimentată
DOAR cu iubire.
S-ajungă şi el la viitorul
care îi e-n suflet scris
cu slove
de culoare aurie.

Dar dacă n-ai iubire pentru al tău copil,
Dacă-l creşti în minciună şi în ură,
Dacă iluziile le urmăreşti şi/sau
Mai eşti şi rea sau rău (de gură)
Sau, cel mai rău, de ai puterea
Sau dorința să îl părăseşti,
Încet şi-ntunecat cum eşti,
Fără să ştii măcar ce-i faci,
În loc viaţa să i-o-ncepi
Groapa tu i-o sapi
Că el moare, dar moare
De a ta mână!

Ş-apoi te miri şi-ţi plângi în pumni când Dumnezeu îi spune: Gata,
La mine vreau acum să vii
c-ai tăi sunt proşti şi “Gata!”!

Cu moartea nu te joci,
nici tu, nici tata şi nici Tata,
iar moartea sufletului celuia ce-i plămădit din tine
DOAR vina ta, părinte, e
Dacă-nainte de vreme sufletul lui
E-atins de moarte sau s-a umbrit
Și a căzut mult prea departe
Încât nici cea mai firavă rază
A iubirii divine
Nu-l mai salvează.

Şi dacă-ţi mai rămâne de trăit, aşa să ştii: ai să trăieşti,
Dar viața are să îți fie
Cea mai dulce și mai amară
Iluzie, o nesfârșită agonie.