Călăreţul negru

Posted on December 4, 2013

0


Acum te văd.
Acum te ştiu.
Acum te simt.
Acum ştiu pe cine am în faţă.
Te-ai ascuns d-atâtea şi d-atâtea ori
în ei
până când sufletu-mi l-ai prefăcut
în gheaţă.

Ochii tăi, sticloşi,
prin care am văzut abisul.
Acum te ştiu după privire:
Eşti gol
Eşti negru
Eşti seducător de mi-ai otrăvit din creştet până la picior,
prin ei,
carnea
şi sufletul
şi timpul.

Ş-acum simt că e timpul
şi vreau să mă întorc Acasă,
deşi simt că sufletu-mi e încă
scalvul tău,
dar eu mă rog,
mă rog să-mi fie mintea luminată,
să pot binele să îl disting de răul tău,
pe care îl arunci în ochii lui, ş-ai ei, ş-ai lui,
ştiind
că nu au cum
să te perceapă.

Mă rog…
Mă rog…
Mă rog…
ş-atunci Arhangheli vin în zbor
şi focul din lumina lor
sufletu-mi adapă.
Şi împreună ne-nălţăm în zbor şuierător pe-un nor,
Acolo sus, unde sufletul se simte,
în sfârşit,
ACASĂ.