C-o mână în cer şi mintea sub pământ

Posted on December 11, 2013

0


M-am trezit cu suferinţa-n gând
Şi pace nu-mi dădea să mă ridic,
Şi zorile să mi le-ntâmpin
Ca un cocoş, c-un cânt.

M-am trezit cu suferinţa-n gând
Şi ochii-n cer nu mai priveau,
Şi-n pernă lacrimi şiroiau,
Şi-n pat simţeam că mă scufund.

M-am trezit cu suferinţa-n gând
De-atâtea şi de-atâtea ori încât,
Zăcând eu ca un om bolând, uitam
Până şi faptu’ că, de fel, eu lupt.

M-am trezit cu suferinţa-n gând
Până-n ziua când în gând un gând,
Atât de fraged şi plăpând,
A început să prindă glas.

Ş-atunci din pat, ca din sicriu, m-am ridicat,
Spre vindecare, suferind, mai fac un pas,
Şi, refuzând, sufletu’ de gând robit să-l las
Mâna în cer o-ntind şi ţip: Sunt vie! Nu mă las!