Orizont

Posted on February 19, 2014

0


Mă-ntorc la tine. Simţi?
Simţi cum din trup se rup
Bucăţi de carne prăpădită?
Şi-n locul lor se pun
Pe tine raze de lumină.

Mă-ntorc acasă. Ştii?
Ştii că prin viaţă pân’acum
Am mers fără să ştiu
Cât sunt, Doamne, de iubită?

Mă-ntorc la tine, viaţă. Vrei?
Vrei nu vrei eu oricum vin
Că inima, odată goală,
Se umple acum cu adevăr divin.
Şi curg în mine limpede izvoare
Şi vreau, Viaţă, ÎNAPOI al meu destin!

Mă-ntorc, dragoste, la tine. Îmi dai timp?
Îmi dai timp şi şansa să-l iubesc pe el,
Pe cel ce vine de la curcubeu şi-l simt
Ca fiind el, omul meu, simplu şi lin,
De care îngerii-mi vorbesc mereu, cel pentru care,
Unicul cu care, nu mi se-nchide dragostea în timp.