Neascultare

Posted on March 11, 2014

0


Nu am să fiu drama care te loveşte si te trezeşte.
Nu am să fiu strigătul disperat al sufletului tău.
Nu am să fiu acea privire limpede, una cu cerul,
Una cu Unul,
Care se uită la tine şi-ţi spune că tu
Nu mai trăieşti de mult
Adevărul.

Nu am să mă tulbur ca un râu după ploaie
Pentru c-ai venit ş-ai pus în mine noroaie.

Nu am să mai încerc să te prind iar de mână
Şi-n timp ce tu dormi eu să mă rog de îngeri
Să verse-n noaptea sufletului tău oceane
De lumină pură.

Nu am să mă mai lupt eu pentru tine cu răul
Pentru că-i prea târziu
Şi tu nu ştii
Şi eu n-am cum să te fac să înţelegi că ăsta-i
Adevărul.

Cum mai poate cineva trăi
Dacă ar şti că sufletul în el
E mort?
Ş-alegerile de zi cu zi, indiferent de car-ar fi
Nu-l mai întorc!

Cum mai poate cineva trăi
Dacă ar şti că deşi trăieşte
El e mort?!

Nu mai pot să te iubesc întuneric în care domnesc
Sufletele oamenilor de care mă tot îndrăgostesc,
Dar care nu mă văd.
Eu sunt în trecere,
Un înger care deocamdată nu mai poate merge-n zbor.

Un înger vede că neascultarea duce la omor.