Într-o zi ca asta

Posted on March 12, 2014

0


Într-o zi am să mă ridic cu Totul
De pe jos
Şi-n loc ca-n aripi să mă-mpiedic
Lină am să zbor.

Aripi de soare au să se deschidă-n mine
Şi-n spate
Am să las pădurile întunecate
Şi sutele de suflete-n a căror moarte
M-am ancorat
Fără să văd.

Ş-atunci din nou
Din ochi
Or să-mi curgă şiroaie de lacrimi,
Dar nu de sânge, ca cele pentru patimi ş-erori.
Lacrimi de aur au să fie,
Pentru că, în sfârşit, ajuns-am clipa când sufletu-mi,
Din nou strălucitor,
Tot Timpul are să se simtă
Viu ş-uşor,

Aşa cum i-a fost dat să fie-nainte să-ncerc,
Orbită fiind de suferinţe,
Să îl omor.

Ce uşor e, omule, s-aluneci
Şi s-ajungi făr-de-viitor,
Cel scris cu litere de aur în cartea vieţii,
Unicul destin al tău,
Pe care-atunci când îl plineşti sau mergi pe drumul Său
Sufletu te simte, din nou, Acasă
Şi ştie
Că-n jur nu e nimic care mai are putere să îţi facă rău.