Atât

Posted on March 31, 2014

0


pentru Nichita

Îmi fac palma streaşină şi-mi înalţ gândul spre soare.
Oare tu te deşiri acum în razele sale?
Atât.

Dau cu tâmpla de noapte şi-mi izbesc fruntea de stele.
Oare tu galopezi acum printre ele?
Atât.

Atât de departe încât nu mai există aproape m-ai dus.
Oare ai suflu în mine, înger apus?

Atât de tare mă biciui în inimă cu necuvintele tale.
Oare un om singur şi eu am ajuns?

Nichito, înger blond, cu miros de pământ,
La apusul sufletului meu s-a turnat în mine versul tău.
S-a răstit şi Dumnezeu la mine şi mi-am luat eu cărţi în cap
Şi în inimă m-au săgetat lumine că eu înger trebe să mă fac.

Nichito, o să bem şi noi-ntr-o zi-mpreună
Pân’ o să ni se-mpleticească versu-n gură?
Atât o să bem din potire de aur lumine
Pân’ o să piară-n focuri iadul pe care ‘ăl rău l-a pus
În mine şi în tine.

Atât.