“Dark Side Of The Moon”

Posted on April 4, 2014

0


Te culci pe pieptul lui
Ş-iluzia e atât de mare
Încât auzi în el tăcere.

Deşi, în adevăr,
Sare inima din el
Şi sufletul îi plânge.

Chinuit fiind,
Pieptu-i ţipă de durere.

Nu e leac car’ să-l aline,
Oricâtă dragoste pe lume.
S-a întunecat!, plânge în cer
Îngerul de mamă
Care l-a adus pe el pe lume.

Dac-ai putea s-o auzi
Cum din nemurire îi spune:
Copilul meu,
Adu-ţi din nou aminte
De ce omu’ vine-n lume!

Copilul meu,
În tine e
Cealaltă faţă a Lunii!

Întoarce-te!, ţipă din cer
Îngerul de mamă.
Ea, însă, e tăcere-n el…

Deşi, în adevăr,
Necontenit, plângând, jelind,
Sufletul pierdut
La lumină, ea i-l cheamă.

Speră
Ca măcar în ultimul minut,
Iubit fiind d-un înger decăzut,
Îngerul, cu capul pe tăcere,
O să audă-n pieptul lui,
Unicul glas,
Iubirea ei,
De care dacă el s-agaţă
Prinde putere
Ş-abia atunci poţi spune despre el
Că mai are-o şansă să se-ntoarcă
Şi-ntr-o bună zi,
S-ajungă şi el, într-adevăr, înapoi
Acasă.