Ca în seara asta, niciodată nu am plâns

Posted on April 18, 2014

0


Ca în seara asta, niciodată nu am plâns…
Ş-am întâlnit dureri în viaţă care mai de care,
De la iubiri neîmplinite ce inima mi-au frânt
Şi sufletul umplutu-l-au de întinare, pânâ la
Moartea omului pe care l-am crescut şi care pe Pământ
A fost TOTUL pentru mine:
Ce n-am primit,
Ce n-am avut,
Ce n-am ştiut…
Omul a cărui moarte m-a zdrobit şi m-a făcut să mă arunc
În braţele uitării ş-ale lui Azrael, îngerul care din înger
Moarte m-a făcut.

Și totuși…, pe de-a-ntregul n-a putut!

Ca în seara asta, niciodată nu am plâns…
Genunchii inimii, frânți de mult, au înmuiat cu totul trupul
Și văzându-te, Doamne, crucificat am înțeles CU SUFLETUL
Ce mi-am făcut,
Ce mi-au făcut,
Ce Ţi-am făcut.

Şi totuşi…, Tu ţi-ai luat îngerul din iad şi înapoi la viaţă
M-ai readus.

Ca în seara asta, niciodată nu am plâns…
Deşi moartea mă desparte de omul pe care-l iubesc mai mult,
Durerea morţii ei nu e nimic pe lângă durerea care m-a făcut să plâng
În seara asta când pentru Tine, Doamne, şi Tinele din mine-am plâns.

Oare ştii tu, sărmană făptură pieritoare, ce-nseamnă să fii în viaţă DAR
Să îţi pierzi sufletul?!

(poezie scrisă în Joia Mare)