Licăr de lumină, Stea Polară

Posted on April 22, 2014

0


Adânc în adâncul sufletului
mi-am pitit strălucirea.
Şi se uita la mine tot sufletul pierdut,
Fără să vadă însă licărirea.

Şi am ajuns să-i cred privirea!

Şi am ajuns să zic că sunt abis.

Ş-atâta mi-am tot zis şi mi s-a zis
Pân’ s-a luat cu noaptea-adâncă
La trântă, bob de nisip,
Al meu licăr de lumină, licurici.

Adânc în adâncul sufletului
Tu, licurici, singur în noapte,
Oare-ai câştigat ochii mei
Doar pentru c-ai ţipat, sătul,
Că mă tot uit în negru şi uit
Cum o singură stea poate ghida
Un suflet aproape apus?

Tu licurici, singur în noapte,
Oare-ai câştigat ochii mei
Doar pentru că Stea Polară te-ai vrut?

Strălucind în singurătate
Pe cerul sufletului meu
Adânc pătruns de noapte
Tu, licăr de lumină, nu te-ai lăsat.

Ş-acum pasul meu spre-un sigur răsărit
De tine
E ghidat!