Nu crede răul

Posted on April 23, 2014

0


Am întrebat gândul:
Al cui eşti?
Se luptă-n mine rău şi bine
Iar eu habar nu am
A cui mai sunt.

Bate cuie mintea în simţire,
De multe ori
Să distrugă
Firmitura mea de bine.
Mintea mea, chiar vrei să mă omori?

Şi totuşi, nu eşti tu,
Ci un îndemn de dincolo de mine.
Simt, răule,
Cum îmi pătrunzi în gând
Ş-aluneci în simţire, ştiind
Că nu am lumina să disting
Răul de bine,
Dar am, totuşi, gândul de după gând.

Mă îndoiesc!

Şi îndoiala-acum
E licăr de lumine,
Iar eu, minte,
Ales-am în lumină să trăiesc!