Nu crede răul

Am întrebat gândul:
Al cui eşti?
Se luptă-n mine rău şi bine
Iar eu habar nu am
A cui mai sunt.

Bate cuie mintea în simţire,
De multe ori
Să distrugă
Firmitura mea de bine.
Mintea mea, chiar vrei să mă omori?

Şi totuşi, nu eşti tu,
Ci un îndemn de dincolo de mine.
Simt, răule,
Cum îmi pătrunzi în gând
Ş-aluneci în simţire, ştiind
Că nu am lumina să disting
Răul de bine,
Dar am, totuşi, gândul de după gând.

Mă îndoiesc!

Şi îndoiala-acum
E licăr de lumine,
Iar eu, minte,
Ales-am în lumină să trăiesc!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s