Greul pământului

Posted on May 14, 2014

0


S-adună suferinţa-n trup
Şi tu nu ştii c-o ţii în tine.
Cazi în lacrimă în timp ce lacrima
Stoarce sufletul din tine.

Trupul, totuşi, te mai ţine.
Până când?!

Dă-mi, Doamne, şi mie-un loc
Unde, ca ceilalţi, să-mi îngrop
Anii de durere.
La început să-i vizitez din când în când
Ş-apoi,
Într-o zi,
Când oi vrea să mă întorc,
Sufletul despovărat, plin de bucuria Ta, să-mi spună:

“N-ai la ce! Durerea-ţi
El
Ţi-a preschimbat-o-n humă!”

Tu calcă-n bucurie, suflete al meu,
Oricât de-adânc se-ngroapă pasul în
Pământul-suferinţă.

Poate că de asta-i pământul greu,
Ascunde-atâta şi atâta lacrimă,
Necaz şi
Mult prea puţină pocăinţă.