Umbli cu-ai tăi

Posted on May 28, 2014

0


Mă-ntâlnesc cu-ai tăi,
Dar ei nu m-au ştiut
Vreodată.
Şi mă uit în ochii lor,
De parcă te-aş căuta,
De parcă mi-e dor
Să fiu şi eu în inima ta,
Să trăiesc din nou iluzia
C-am fost, toată,
Odată.

De ce încă te uiţi la mine
Prin ochii lor?
Străini suntem
Ş-ar trebui să nu te văd!

Ah, suflete al meu,
Tu-ţi aminteşti de pată!,
De durerea şi păcatele din el,
De cum lumină ţi-a furat.
La pământ, pricăjit şi stors
Mi te-a lăsat.

Oare
Ai mei când te-ntâlnesc
Plâng
Sau îţi zâmbesc
Că am scăpat?!

Atât.

(23 Mai, tren, dincolo de Ploieşti spre Braşov)