Cum se simte fericirea?

Posted on June 5, 2014

0


Pentru oceanul de fericire
Merită stropii de tristeţe
Să-i înduri.
Deşi,
Să nu mai spui la nimeni,
În viaţa asta-a noastră, pe pământ,
Ei sunt cei care îţi inundă
Şi-ţi inundă
Şi-ţi inundă
Sufletul.

Fericirea se dobândeşte.
Drumul către ea e lung.
Ş-atâta a plouat în mine
Şi mai plouă încă,
Dar printre stropi mi-am luat răgaz
Şi-n toiul durerii întrebatu-mi-am
Sufletul:

Cum se simte fericirea?

Şi din nemurire-n mine,
Veşnica Tăcere,
A picurat lumine ş-am văzut.
În tristeţe, chiar de-i multă,
Sufletul ştie că trece.
Ş-un moment de fericire, simplă,
E pentru el Raiul pe Pământ;
Ori Raiul, orice-ai spune,
E dincolo de timp.

Aşa c-acum, haide, priveşte.
Ce trece?
Ce rămâne?
Suntem Infinit şi infinit trăim.

…iar oceanul
Unde-ncepe, unde-apune?
Nu-nchide fericirea-n timp.

(Herăstrău, 4 iunie 2014, scrisă între o floare presată de Azalee şi una de castan)