Însoţită

Posted on June 5, 2014

0


Uneori e lupta mult prea mare,
Dar cine eşti tu s-o măsori?
Cum ai şti ce zace-n tine
De nu ţi-ar trece sufletul prin încercari?

De n-ai alege răul,
Ca să-l regreţi apoi,
Ai şti tu, oare, ce e bine?

Atâta tot: să nu te-afunzi în rău prea tare,
Dar care dintre noi te poate-opri în loc?

Nici măcar atunci când plângi în disperare,
Nici măcar atunci nu-i lacrima oglinda
Sufletului tău!

Şi lupţi, istovit,
Şi lupta asta doare
Pentru că nu ştii,
Singur niciodată,
Încotro.