Prăpădită

Posted on July 30, 2014

0


Avea sufletul atâta viață-n el
Și când m-am trezit, din nou,
La viață,
Stătea golit de timp și mă-ntreba,
Îndurerat mereu:
Unde-s anii prăpădiți cu viața?,
Unde-i Viața din lăuntrul meu?

Mă uitam la el, în mine,
Glasul mi se gâtuia,
Se coborau suspine.
Întrebări fără răspuns,
Deși răspunsurile nechezau în mine.

Departe sunt de timpul meu,
Departe sunt, Doamne, de Tine.