Omenească

Posted on December 2, 2014

0


Tu, iartă neputința firii omenești,
Când spre pământ s-apleacă,
Când uită
Și cu uitare se adapă,
Când ochii-i pierd luminile cerești.

Tu, iartă
Pentru că sufletu-l iubești!
Ș-adu-mi aminte de cela
Care-am fost odată,
Atuncea când, cu iubire, sufletul
Mi-l săgetezi.

Mă iartă și milostiv fii mie,
Că om sunt și, poate, astăzi
Ți-am greșit mai mult ca ieri.