Din dragoste

Posted on February 27, 2015

0


Am început să iubesc lumea
Din nou,
Atât de departe m-am dus.
Din răni,
Noiane de lacrimi și vise frânte în zori
Făcut-am o punte,
Din sufletul meu
Către cer, către îngeri,
Către Tine, Doamne, sperând să m-auzi.

Și am trecut puntea,
În timp ce limbi de foc săgetau, ș-așa frânt,
Pieptul meu.

Am căzut în genunchi,
Mi-am lipit fruntea
De podul meu.

Și, de-acolo de sus, dar de jos
Am privit lumea,
Neștiindă ce este mai frumos,
Lumina
Care picura, de-atâta timp, în mine, sau
Dragostea
Care-a făcut pământul, tot.