Vorbește dragostea

Posted on November 27, 2015

0


Când sufletul tău va cunoaște, dar tu,
Departe vei fi de pământ și de oameni,
Când sufletul tău va ști ce-ai făcut,
Ce rău și ce răni ai semănat printre semeni,
Ce bucurii ai adus
Sau cât ai iubit, din cât s-a putut.

Când tu, o mână de lut,
Aprinsă de Sus, dar stinsă de mult,
Vei privi o infinită căldare,
Parcă te-aud, senin, ș-aproape mut: Ce mare!…
E apă sărată, adevărat ai văzut,
Și mai jos de ea, ochii din care
Atâtea lacrimi pentru tine s-au scurs,
Pentru că sufletu-mi te-a iubit
Și te iubește
Prea tare!

(scrisă de ziua lu’ mama pentru tata, dar terminată acum)