Din dragoste

Am început să iubesc lumea Din nou, Atât de departe m-am dus. Din răni, Noiane de lacrimi și vise frânte în zori Făcut-am o punte, Din sufletul meu Către cer, către îngeri, Către Tine, Doamne, sperând să m-auzi. Și am trecut puntea, În timp ce limbi de foc săgetau, ș-așa frânt, Pieptul meu. Am căzut … Continue reading Din dragoste

Advertisements

Gândul bun

Nesperat se-nalță gândul bun în tine, Când ochii-ți plâng oceane, iar inima Ai dat-o de pământ, iar pământul Te-nghite-acuma și pe tine. Și cazi. Și te afunzi. Și strigi, făr' de nădejde: Uită, Doamne, uită, Uită de mine! E-ntuneric beznă, Iar speranța... a fugit de mult. Și, totuși, după toate, Strigăte, Durere, Ochi în lacrimi, … Continue reading Gândul bun

Un om

Al cui chip l-ascunzi În suferință? Și ce greșeli mai plângi Acum? Să te îndrepți, E, oare, cu putință? Sau te vei târî, Orb, olog și crud, cum ai ajuns? Ochii tăi, răpuși acum de patimi, Mersul tău, odată ca al unui sfânt, Inima ta, robită, S-a prefăcut în piatră, Ș-așa trăiești, deși Tu ai … Continue reading Un om

Nu se rupe când s-a rupt

Nu se rupe când s-a rupt, Lung șir de întâmplări așteaptă. Lumină, Întuneric, Nu vezi nimic, Dar simți în tine o ancoră, Care te trage în trecut, Deși alergi, nebun, spre viitor, Care lovește atuncea când Dai cu genunchii de pământ Și strigi: Doamne, nu mai pot! Nu se rupe când s-a rupt, Că ești … Continue reading Nu se rupe când s-a rupt

Nu-i minte să te mai poţi minţi

Pofteşte mintea-n inimă. Las-o, Dragostea să o inunde, Iar tu să simţi cum pieptul tău Se preschimbă tot în Gânduri mute. Şi ai să suferi, Ai să-mi plângi, Au să ardă-n tine gândurile slute, O să cadă mintea în genunchi, Iar altarul inimii va vrea atunci Să o asculte... E tăcut şi-nsângerat oceanul Cugetului înecat … Continue reading Nu-i minte să te mai poţi minţi

Timpul plată

Tot-Timpul întoarce timpul, Dar îl va-ntoarce, oare, Şi pe-al meu? Sau măcar opreşte-l, Doamne, Nu tot timpul, Doar timpul meu! S-apuce sufletu-mi momentul, Să zic şi eu, recunoscându-mi viaţa, Ăsta E destinul meu! Sper să m-aştepte, Deşi asta mi-e plata Pentru că mi-am pus în suflet Rău.

Ca în seara asta, niciodată nu am plâns

Ca în seara asta, niciodată nu am plâns... Ş-am întâlnit dureri în viaţă care mai de care, De la iubiri neîmplinite ce inima mi-au frânt Şi sufletul umplutu-l-au de întinare, pânâ la Moartea omului pe care l-am crescut şi care pe Pământ A fost TOTUL pentru mine: Ce n-am primit, Ce n-am avut, Ce n-am … Continue reading Ca în seara asta, niciodată nu am plâns