Încătuşată

Omule, Dă-ţi jos haina timpului de pe suflet. Uit-o! Mergi aşa, gol, către celălalt suflet Iubit. Uite că omul în lume, cu lumea, ajuns-a Să nu mai trăiască Aproape nimic Din infinita iubire, De nemurire suflată În ziua în care fost-a Omul zidit. Omule, Dezbracă-te de viaţă!, Iubirea din tine s-a născut întâi În infinit. … Continue reading Încătuşată

Advertisements

Să nu alegi să fii NIMIC

Nu dragostea e cea car' s-a pierdut, Ci eu. Din ziua-n care tu ai murit Am început să mor şi eu, Deşi de dincolo-mi strigai: Eu n-am plecat! Cu tine sunt mereu! Cin' să te audă, îngere al meu? Când poarta sufletului mi-am deschis Şi îngerul mi l-am gonit Să poa' să intre-n mine Iluzia, … Continue reading Să nu alegi să fii NIMIC

Orizont

Mă-ntorc la tine. Simţi? Simţi cum din trup se rup Bucăţi de carne prăpădită? Şi-n locul lor se pun Pe tine raze de lumină. Mă-ntorc acasă. Ştii? Ştii că prin viaţă pân'acum Am mers fără să ştiu Cât sunt, Doamne, de iubită? Mă-ntorc la tine, viaţă. Vrei? Vrei nu vrei eu oricum vin Că inima, … Continue reading Orizont

(Tu ştii) Către el

Ştiu, ar trebui să-ţi scriu doar cu necuvinte. De fapt, tu ştii deja. Nu ţie ar trebui să-ţi scriu, Doar că aşa-i mai sincer şi tot aşa află şi ei Ce simte-un suflet car' s-a bătut, sufletul meu, Întunecat de suferinţe - un suflet abătut De la ce i s-a dat să-nfăptuiască şi să fie pe Pământ. Ştiu, … Continue reading (Tu ştii) Către el

Tace piersicu-n grădină

Lângă piersicu-mpupit m-ai pupat şi m-ai minţit. Eu, şi mai mincinoasă, de tine trupul mi-am lipit, ca să mă lipesc cu putere, întru totul, de durere. Că te-am simţit, îţi zic, altfel nici n-aş fi venit dacă n-aş fi văzut o pată. Ohhh: doi mincinoşi ş-un piersic încă ne-nflorit - asta ţi-o spune-orice smintit: e-o … Continue reading Tace piersicu-n grădină