Neprețuire

Atâta bine s-a turnat în tine Ș-acuma tuni, de găunos ce ești. Atâția îngeri spartu-ți-au pieptul, Sudoarea frunții lor, n-o prețuiești. Și torni, și torni și torni... Nopți lungi în tine, Gonind Oameni, gonind îngeri, sigur gonești Către nicăieri și cu nimic în tine, Tot o umbră, tu, pentru Cer De mult nu mai trăieși.