Browsing All posts tagged under »poezii«

O(h,) minciună

October 27, 2016

0

​Făuritor de basme, Mintea-ți a ajuns.  Răul se dă drept, Bunul, nu-l mai vezi, Stăruie minciuna, Deși, pe umeri, capu-i drept. Dar ochii? Îți tremură privirea, Deși se-nalță glasul, Grăind doar adevăr  Pe dos. Ochii… Ochii mi-s de piatră,  Sunt singuru-adevăr Că sufletu-mi e rece, Iubirea, ce o simt, deloc, Făuritor de versuri, Măcar aici […]

E timpul 

October 26, 2016

0

​Pe o margine a timpului,  Privind din umbră-n urmă,  Mi-am zărit anii, Care fără de folos  … s-au dus. Timpul n-a iertat Și n-o să ierte Viața rătăcită,  Lumina ce în tine Aproape a apus. Aproape și nu întru totul – Iată o clipă de speranță,  Care-ndreaptă ochiul Către zarea ailaltă.  O fi, oare, viitorul […]

Încă mai

October 25, 2016

0

​Izvor de gânduri întinate Susură și azi în tine. Îi e sete minții, Îi e dor să sfarme Multele simțirii,  Pe care tu înalți și te înalți  Spre gânduri bune,  Deși aruncă și aici cu piatra-n tine, Deși tu urci, sub pasul tău, mai rău  Hăul se deschide.  Mai cazi, Mai uiți,  Ești singur, ca […]

Nici eu nu știu ce e mai trist

March 11, 2016

0

Ecouri mute, Ale unui viitor ce trebuia să se-ntâmple S-arată, în tine, târziu. Timpul a curs, Cu timpul ai scris alte drumuri pe suflet, Drumul tău rămânând nefăcut.

Neprețuire

February 17, 2016

0

Atâta bine s-a turnat în tine Ș-acuma tuni, de găunos ce ești. Atâția îngeri spartu-ți-au pieptul, Sudoarea frunții lor, n-o prețuiești. Și torni, și torni și torni… Nopți lungi în tine, Gonind Oameni, gonind îngeri, sigur gonești Către nicăieri și cu nimic în tine, Tot o umbră, tu, pentru Cer De mult nu mai trăieși.

Vorbește dragostea

November 27, 2015

0

Când sufletul tău va cunoaște, dar tu, Departe vei fi de pământ și de oameni, Când sufletul tău va ști ce-ai făcut, Ce rău și ce răni ai semănat printre semeni, Ce bucurii ai adus Sau cât ai iubit, din cât s-a putut. Când tu, o mână de lut, Aprinsă de Sus, dar stinsă de […]

Te dai bătut

November 26, 2015

0

Palmă peste obrazul meu, Picurul de bine, Când umerii-au căzut, din nou, Iar mintea mi-a strigat: Să cazi!, Să fie prăbușire! Palmă peste obrazul meu, Raza de lumină, Când zile-ntregi în beznă-am stat, Cu îngerii plângând pe lângă mine. Palmă peste obrazul meu, Mâna din cer, tot timpu-ntinsă, Iar eu zăcând ca om, mereu, În […]