Oh, stâncă…

Inimă întru totul de piatră, De neurnit, secată, Nu poți să iubești. Nici nu cred c-ai făcut-o vreodată, Rece cum ești. Nu te-aprinzi, Nu te faci pară de foc, Oarbo, de ce bați în mine, Când viața în tine Nu bate deloc?

Advertisements

Lupta strigă

Firea să ţi-o-nfrângi, Nu-ţi stă în fire. Te lupţi, pierdut, cu cei din jur, Dar uiţi Că lupta, cu adevărat, se dă în tine. Te uiţi în jur, Te oglindeşti. "Halal drum!", strigă sufletul în tine. Fii oglinda cerului, Fii, suflete, un strigăt De iubire!

Strigătul celor pierduți

Cine ascunde Strigătul sufletelor pierdute de pe Pământ? Să fie culorile soarelui aflat la apus? Să fie culorile curcubeului-legământ? Să fie foşnetul pădurilor de brazi de la poale de munţi? Să fie-adierea caldă de azi, când fericirea umbla Goală Pe pământ? Trebuie să fie ceva Incredibil de frumos, de necuprins de gând, Pentru a putea … Continue reading Strigătul celor pierduți