Browsing All posts tagged under »tăcere«

Vorbești fără de tine

February 9, 2016

0

Nu scoate o frază, Nu spune-un cuvânt, Nu-ntoarce privirea Din ochi în pământ, Ține durerea și taci Ascultând. E grea cruce tăcerea, Când în tine răzbat și te bat Vorbe-spelunci. (scrisă acum o lună și finalizată amu) Advertisements

Drum lung

July 7, 2014

0

Au obosit cuvintele În mine. Să le mai târ un pic spre tine Sau Să le las aici, gâfâind, Şuierând?, Preschimbate toate-n lacrimi De care tu nu ştii, Pentru ca nu eşti Şi nici n-ai fost Vreodata, cu adevărat, Lângă mine. Am obosit şi eu Şi nu mai pot Să îi vorbesc tăcerii, Imaginând Cum […]

Dornică

November 12, 2013

0

Oare tu ai învăţat cu-adevărat tăcerea? Sau doar pentru că-i dar divin te-mbraci frumos în ea şi-mi spui că e ca mierea? Deşi, ştiind ceea ce ştiu dar nu-mă lasă sufletu’ să-ţi spun, îţi spun că uneori o simt ca fierea. Ah, suflete al meu, de ce ţi-e dat, de ce doar ţie ţi s-a […]

A: sur D

July 10, 2013

0

  Când nu te mai auzi pe tine începi de alţii să asculţi: Răspunzi chemărilor când eşti chemat, Volumul gândurilor creşte Noaptea cân’ te aşezi în pat Şi nu-ţi mai găseşti odihna Şi nici liniştea n-o mai auzi Te prefaci în discotecă – TU, la tine, te mai uiţi?! Neascultător de sine, surd şi orb […]

Tace piersicu-n grădină

May 28, 2013

0

Lângă piersicu-mpupit m-ai pupat şi m-ai minţit. Eu, şi mai mincinoasă, de tine trupul mi-am lipit, ca să mă lipesc cu putere, întru totul, de durere. Că te-am simţit, îţi zic, altfel nici n-aş fi venit dacă n-aş fi văzut o pată. Ohhh: doi mincinoşi ş-un piersic încă ne-nflorit – asta ţi-o spune-orice smintit: e-o […]