Atât

pentru Nichita Îmi fac palma streaşină şi-mi înalţ gândul spre soare. Oare tu te deşiri acum în razele sale? Atât. Dau cu tâmpla de noapte şi-mi izbesc fruntea de stele. Oare tu galopezi acum printre ele? Atât. Atât de departe încât nu mai există aproape m-ai dus. Oare ai suflu în mine, înger apus? Atât … Continue reading Atât