O mână de-ajutor

Uitat Pe culmea uitării Un om dintre Oameni, Ș-aduce aminte De șoapta din gând, De-un drum luminat De-un înger ce-l mână tăcut Înainte. Privirea-i coboară spre mâini, Un pumn într-alt pumn vorbesc despre sine. Se uită curios, Se-ntreabă mirat: O fi rugă? S-or fi cuibărit neputinți? O fi chiar speranța Zilei de mâine? Îngerul Din …

O(h,) minciună

​Făuritor de basme, Mintea-ți a ajuns.  Răul se dă drept, Bunul, nu-l mai vezi, Stăruie minciuna, Deși, pe umeri, capu-i drept. Dar ochii? Îți tremură privirea, Deși se-nalță glasul, Grăind doar adevăr  Pe dos. Ochii... Ochii mi-s de piatră,  Sunt singuru-adevăr Că sufletu-mi e rece, Iubirea, ce o simt, deloc, Făuritor de versuri, Măcar aici …

E timpul

​Pe o margine a timpului,  Privind din umbră-n urmă,  Mi-am zărit anii, Care fără de folos  ... s-au dus. Timpul n-a iertat Și n-o să ierte Viața rătăcită,  Lumina ce în tine Aproape a apus. Aproape și nu întru totul - Iată o clipă de speranță,  Care-ndreaptă ochiul Către zarea ailaltă.  O fi, oare, viitorul …

Încă mai

​Izvor de gânduri întinate Susură și azi în tine. Îi e sete minții, Îi e dor să sfarme Muntele simțirii,  Pe care tu înalți și te înalți  Spre gânduri bune,  Deși aruncă și aici cu piatra-n tine, Deși tu urci, sub pasul tău, mai rău  Hăul se deschide.  Mai cazi, Mai uiți,  Ești singur, ca …

Numărătoare de ploi din ochi

​Ai deschis pumnul iar, să numeri lacrima, Așa-i? De fericire nu-i, că văd o pată.  Ți-aud inima răbdând, din nou, durerea, Ți-aud gândul renunțând. Văd speranțe și lumini închise-n tine, Dar tu-mi stai zdrobită-n drum. Pentru o clipă: întuneric.  Viața te-a înfrânt.  Închizi pumn și strigi tăcând La îngeri.  Cerul e închis în ochii tăi,  …

Ce mai știe timpul

Lumea era mai bună Cu tine în lume, Durerea cădea mai greu Pe suflet, Lacrimile ni se-mpleteau, Prefăcându-se-n zâmbet, Soarele plângea lumină Tot timpu-n ochiul tău. Glasul tău Era pasul meu înainte, Mâna ta, Tot timpul spre cer, Ne trăgea Când fruntea cădea la pământ De prea multe dureri. Viața mea, Fost-a odată lumină, Puteam …

Cu adevărat singur

Cu adevărat singur, În zeghe de-ntunerec, cum l-ai pus, Departe de iubire, Departe de prieteni, de adevăr, lumine, Șade, tot în lacrimi, Sufletu-ți. Cu adevărat singur Ești...de mult. Ochii tăi s-adapă cu fantasme, Adevăru-n tine-i mut. Ș-oricât îngeri se coboară Peste tine Zeghea-ţi e-o povară Ce nu vrea să prindă aripi, Ce te ține, singur, …

Nici eu nu știu ce e mai trist

Ecouri mute, Ale unui viitor ce trebuia să se-ntâmple S-arată, în tine, târziu. Timpul a curs, Cu timpul ai scris alte drumuri pe suflet, Drumul tău rămânând nefăcut.

Neprețuire

Atâta bine s-a turnat în tine Ș-acuma tuni, de găunos ce ești. Atâția îngeri spartu-ți-au pieptul, Sudoarea frunții lor, n-o prețuiești. Și torni, și torni și torni... Nopți lungi în tine, Gonind Oameni, gonind îngeri, sigur gonești Către nicăieri și cu nimic în tine, Tot o umbră, tu, pentru Cer De mult nu mai trăieși.

Vorbești fără de tine

Nu scoate o frază, Nu spune-un cuvânt, Nu-ntoarce privirea Din ochi în pământ, Ține durerea și taci Ascultând. E grea cruce tăcerea, Când în tine răzbat și te bat Vorbe-spelunci. (scrisă acum o lună și finalizată amu)