Neprețuire

Atâta bine s-a turnat în tine
Ș-acuma tuni, de găunos ce ești.
Atâția îngeri spartu-ți-au pieptul,
Sudoarea frunții lor, n-o prețuiești.

Și torni, și torni și torni…

Nopți lungi în tine,
Gonind Oameni, gonind îngeri, sigur gonești
Către nicăieri și cu nimic în tine,
Tot o umbră, tu, pentru Cer
De mult nu mai trăieși.

Leave a comment