Încă mai

​Izvor de gânduri întinate Susură și azi în tine. Îi e sete minții, Îi e dor să sfarme Muntele simțirii,  Pe care tu înalți și te înalți  Spre gânduri bune,  Deși aruncă și aici cu piatra-n tine, Deși tu urci, sub pasul tău, mai rău  Hăul se deschide.  Mai cazi, Mai uiți,  Ești singur, ca … Continue reading Încă mai

Doamne, Dumnezeule, dă-mi puterea să-ndur

Ce te uiți la mine, suferință? M-am săturat Privirea să ți-o întâlnesc, Să te găsesc, Veșnică doamnă, și inima-mi, tu S-o șlefuiești. Să mă lovești Ca nimeni altul, Să-mi umpli sufletul și trupul De dureri, Să te primesc Cu bucurie, Doar ești o scară către cer. Niciodată Nu vii neînsoțită, Porți lângă tine Oști îngerești. … Continue reading Doamne, Dumnezeule, dă-mi puterea să-ndur

Prinsă să fii aprinsă

A-nșfăcat din mine durerea, Gustul mi l-a prins Și, nesătulă, A început să devoreze tot. În jurul meu, tăcerea Urla și ea la mine: Țipă, Nu mai pot! Nu mai pot! Am urlat și eu atuncea, Dar fără rost. Am slăbit chiar pân' la os, Numa', numa' Să nu mai aibă ce să prindă, Dar … Continue reading Prinsă să fii aprinsă

Răbdurie

La necaz învaţă omul răbdarea, Virtute demnă de sfinţi. Toate Lucrurile bune tre' să treacă-ncercarea De a nu fi omul biruitor peste timp. Treci, omule, cu privirea dincolo de zare, Treci cu iubire linia de orizont. Încearcă să-ntrevezi cum timpul va face mişcarea De a preschimba noaptea În revărsare de zori. Şi rabdă, suflete, cu … Continue reading Răbdurie

Dornică

Oare tu ai învăţat cu-adevărat tăcerea? Sau doar pentru că-i dar divin te-mbraci frumos în ea şi-mi spui că e ca mierea? Deşi, ştiind ceea ce ştiu dar nu-mă lasă sufletu' să-ţi spun, îţi spun că uneori o simt ca fierea. Ah, suflete al meu, de ce ţi-e dat, de ce doar ţie ţi s-a … Continue reading Dornică