Nu apune!

Acum că știu, îmi zic,
Nu mă mai pot întoarce.
Cu ce crezare înzestrez ‘cest gând
Când
Lumina-n mine e departe?

De ce m-aș crede pe deplin
Când mintea-mi, fără suflu,
M-a îngropat…aproape.

Acum că știu, îmi zic,
Mă pot întoarce orișicând.
Dar oare vreau din nou
Să fiu o noapte-n noapte?!

Leave a comment