Iar

Am văzut gândul,
Prindea putere-n mine
Și-ntr-o clipită am știut
Al cui e și de unde vine.

Nu te cred, nu te cred!,
Naivă, i-am răspuns
Și el…îmi râdea în față
Și făcea din gând un tun.

L-a-ndreptat spre pieptu-mi,
M-a întrebat: Te lași?,
M-asculți?
Din buze sânge îmi curgea,
Strângeam din dinți
… Să pot să-ndur.

În tăcerea așteptării
Am auzit în mine-un glas
Inima vroia, din nou, să-mi spună:
Bun-rămas!

Știa, din nou, că se va frânge,
Doar că sufletul o întărea:
Îndură!,
Vreau să fiu lumină…iar!

Leave a comment