Răsai

Răsai odată curcubeu din ochi, Că trupu-i greu Și plin de suferință. Răsai Să pot să-mi zic și eu Că lângă lacrimi mai e și o lumină. Răsai Că-n noapte, în mine, a pierit speranța. Răsai Să nu-mi tot cadă ochiul greu Și pe obraji să-mi șiroiască Vorbe care sfârșiat-au și sufletul și carnea. Răsai … Continue reading Răsai

Nu-i minte să te mai poţi minţi

Pofteşte mintea-n inimă. Las-o, Dragostea să o inunde, Iar tu să simţi cum pieptul tău Se preschimbă tot în Gânduri mute. Şi ai să suferi, Ai să-mi plângi, Au să ardă-n tine gândurile slute, O să cadă mintea în genunchi, Iar altarul inimii va vrea atunci Să o asculte... E tăcut şi-nsângerat oceanul Cugetului înecat … Continue reading Nu-i minte să te mai poţi minţi

Prinsă să fii aprinsă

A-nșfăcat din mine durerea, Gustul mi l-a prins Și, nesătulă, A început să devoreze tot. În jurul meu, tăcerea Urla și ea la mine: Țipă, Nu mai pot! Nu mai pot! Am urlat și eu atuncea, Dar fără rost. Am slăbit chiar pân' la os, Numa', numa' Să nu mai aibă ce să prindă, Dar … Continue reading Prinsă să fii aprinsă

Înger, nu te frânge!

Lumea asta te va frânge, înger! Aripile-ţi vor tăia Chiar atuncea când vei învăţa ş-aici Să zbori. Vor ridica oprelişti În luminoasă, calea ta, Vor face-orice ca să îţi stingă Ai tăi ochi. Te rog, nu te uita, Adu-ţi aminte! Noi venim de dincolo de nori Şi suntem buni şi raze sfinte Strălucesc în noi. … Continue reading Înger, nu te frânge!

Cel mai de neiubit dintre pământeni

A săpat adânc lipsa iubirii-n tine, Până ce te-a pus pe drum Ş-ai început să dai de unde n-ai avut, Mânat de lipsă, Şi nu pentru că ai în inimă Prea mult. Ş-ai dat, Doar celor care nu te-au vrut! Ş-au luat, Iar tu mi te-ntrebai, De ce în ziua-n care Dumnezeu a pus în … Continue reading Cel mai de neiubit dintre pământeni

Măsurătoare

Îţi pui viaţa lâng-o scară Şi începi să sui pe ea Iubirile, Greşelile, Durerea. Cele mici mai jos, C-ai trecut cu uşurinţă Peste ele. Cele mai puţin adânci Mai sus C-o treaptă, două. Şi tot aşa le urci, Lăsând sufletul să îşi aducă-aminte Pe cine ai iubit mai tare, Când a durut mai mult, Care-a … Continue reading Măsurătoare

Greul pământului

S-adună suferinţa-n trup Şi tu nu ştii c-o ţii în tine. Cazi în lacrimă în timp ce lacrima Stoarce sufletul din tine. Trupul, totuşi, te mai ţine. Până când?! Dă-mi, Doamne, şi mie-un loc Unde, ca ceilalţi, să-mi îngrop Anii de durere. La început să-i vizitez din când în când Ş-apoi, Într-o zi, Când oi … Continue reading Greul pământului

Cum am învăţat să (mă) scriu

Dacă nu mi-aş fi plâns Tot sufletul Şi lacrimile aşternute Dincolo de el N-aş fi avut penel Să-ţi scriu durerea, Fericirea Sau necuvântul din privirea Ce-a căutat-n abis iubirea, Dar s-a pierdut Pe el. Aşa c-am plâns, Ş-am îndurat şi-ndur Pentru Nemurire, S-apuc din nou clipa Care-a fugit de mine. S-apuc să-ţi las scris Tot … Continue reading Cum am învăţat să (mă) scriu

Fă bine şi aşteaptă rău

Cauţi dreptate, frate, în jur? Lumea asta, prea-plină cu de toate Caută să-ţi sfarme Sufletul! Prea-plinul de dragoste din tine, Cu cât îl dai mai mult, cu atât Ţi se umple viaţa de suspine, Dar tu mergi senin în zi Pentru că ştii Că tot ce faci, NU faci pentru tine! Abia atunci Dai TOT! … Continue reading Fă bine şi aşteaptă rău

Plânge, mă

Cu tine-n mine, trecut Prezent și viitor, În lacrima-mi s-au întâlnit. Deși cristalină, trecutul Tău mânjit în ea s-a prins. Cu toții știm deja: Când unu-ntr-altul au pătruns Nu mai e nimic ce poate fi Cu adevărat Ascuns! Cu tine-n mine, din tine Am plâns pentru că tu Nu mai aveai lacrimi Sau lumină Să … Continue reading Plânge, mă